O Persoana

"Esti lipsita de viata...Esti pesimista. Nu esti o persoana realista dar nici visatoare, ai doar idealuri...cum sa spun eu...esti platonica. Nu reusesti sa-mi transmiti pofta de viata."



La care eu am tacut si am ascultat.

Si ma gandeam.... In primul rand ma gandeam ca are nevoie de un dictionar mai mult decat am eu nevoie. In al doilea rand, am inteles de ce zice ca sunt lipsita de viata. Pentru ca se intampla sa existe mari momente de tacere. Nu am ce discuta. Ea nu-si imparte gandurile si idealurile iar eu nu are rost sa mai vorbesc despre ale mele pentru ca mi-a zis de mai multe ori ca nu-i de acord cu ele.

Ea nu vrea sa recunoasca faptul ca am dreptate. E o persoana care nu vrea sa-si asume riscuri. Eu sunt o persoana care crede ca fara ati asuma riscuri nu ajungi nicaieri. Stie prea bine ca viata ei nu-i ceea ce si-a imaginat si stie ca nu se va schimba de la sine, dar nu-i dispusa sa faca nimic. Eu vorbesc clar despre lucrul asta, de aceea par ca sunt pesimista. Pur si simplu vad realitatea care chiar nu-i roz si nici nu ma prefac ca este. Eu sunt dispusa sa fac ceva pentru a schimba realitatea in asa fel incat sa ma multumeasca, iar ea imi zice ca sunt visatoare si indrazneata.

In al treilea rand, recunoscand ca ai toate defectele nu impresioneaza pe nimeni mai mult de doua secunde si nic nu te face deosebita. Ceea ce trebuie sa faci e sa incepi sa ti le repari. Iar reparatul vrea munca pe care ea nu-i dispusa sa o depuna.

Deci concluzia este ca suntem diferite. Atunci de ce ii mai acord atentie? Se pare ca a nu avea pe nimeni sa legi doua vorbe e mai greu decat a suporta pe cineva complet diferit de tine.