Nu vreau sa recunosc

Dar trebuie: Sincer, am crezut ca am puteri superumane, dar se pare ca nu mi-am cunoscut lungul nasului!

Oare cat sunt dispusa sa ma straduiesc? Vreau drumul cel usor, imi surade propunerea ce abia mi s-a facut, dar... ma intreb unde este curajul ala, mai mare ca al lui Fat-Frumos, pe care credeam ca-l am?
 Acum sa fim realisti, nu am nici o sansa...

Azi

M-am decis sa scriu pe fiecare zi. Poate si de mai multe ori in aceeasi zi. Poate ca mai bine ar fi sa postez numai seara.

Am mai realizat inca un lucru azi: Sunt ramasa in urma cu multe lucruri. De aceea tot azi ma hotarasc sa nu las pe maine ce pot face azi.

Si tot azi planuiesc sa incep sa ies afara. Nu ca nu as iesi, dar nu ies fara masina sau daca nu am ceva de cumparat.Dar ma simt mai in siguranta in spatele geamurilor (inchise) si cand se intampla sa merg pe jos (cativa metri de la parking la magazin) ma simt justificata in fata privirilor. De parca ar sti careva unde ma duc sau de parca ar fi nevoie sa dau explicatii cuiva de ce ma aflu in strada... -_-

Ce lucru cazut in cap! Auzi! Sa-ti fie frica de oameni! 0.o Poate ca daca as fi auzit pe cineva spunand lucrul asta, as fi ras in hohote si chiar as fi crezut ca nu este posibil, dar uite-ma in aceasta situatie!

Confuzie

Uite sunt in fata laptopului si nu stiu ce sa scriu... mai intai. Am nenumarate ganduri care-mi strabat mintea, dar nu stiu de unde sa incep. In primul rand chestia asta cu blogul nou.. asa mi-a venit. Am simtit ca nu are rost sa scriu in engleza. Nici romana nu o stiu prea bine si a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai 'gandit' in romaneste.Poate ca nu era nevoie sa-mi fac alt blog, dar am simtit ca nu prea se lega. Poate ca e doar idea mea...

Sa incepem cu inceputul. in perioada asta sunt pusa pe schimbare. M-am hotarat sa-mi iau viata in maini si sa o planuiesc asa cum vreau eu. Nu mai vreau sa-mi zica nimeni cum sa-mi traiesc viata. Se pare ca pana la urma m-am facut inteleasa, insa nu-i usor sa fac ceea ce vreau eu. 

Sunt intr-o stare ciudata pt ca pe o parte vad dificultatile pe care le intampin, dar nici macar nu pot cade in depresie. Se pare ca speranta si convingerea ca totul va fi bine mi-a intrat bine in sange.

Aici vin si alte lucruri pe care le-am realizat. Stilul de viata pe care l-am avut in ultimii 3 ani si ceva m-a schimbat. Am realizat ca de fapt... mi-e teama de oameni. Nu am curajul sa ies pe strada, ma simt expusa in privirile oamenilor. Stiu ca de fapt nimanui nu-i pasa cine sunt si din moment ce au intors ochii in alta parte, au si uitat de existenta mea. Privirile ma fac sa ma simt neajutorata, amenintata.

Se pare ca perioada de acomodare cu noul stil de viata e mai dificila decat credeam.

Am mai realizat inca ceva... am nevoie de ajutor...moral si material. Insa... mai bine imi dau silinta sa ma ajut singura. Nu sunt dispusa sa platesc pretul ajutorului.

M-am hotarat.

Sa fac un blog nou si sa postez numai in limba romana. Uite asa m-am hotarat.
Pentru cei interesati de vechiul blog: casualfairytale.blogspot.com