Ceva Util

Cum Sa Nu Imbunatatesti Imaginea Romanilor In Strainezia. Pardon, Strainatate

Stai calm and.... pana cand?

Am inteles conceptul sa stai calm si sa gandesti pozitiv ca totul va fi bine, dar... pana cand?
Cand esti in depresie, planurile nu-ti ies asa cum vrei, e greu sa ramai calm si sa mai gandesti si pozitiv.
Daca reusesc aceasta chestie, voi scrie o carte despre cum am reusit, gen "Cum sa iesi de pe fundul Tartarului si sa ajungi printre nori fara puteri divine: manual pentru incepatori".

50 Shades Trilogy

Mi-a luat ceva timp sa ma hotarasc sa citesc prima carte pentru ca nu prea mi se parea interesant titlul incat sa ma ostenesc sa citesc despre ce este vorba in carte, insa a devenit asa de populara incat vezi cate ceva despre ea oriunde iti arunci privirea!

Dupa cum cred ca ati auzit deja, cele 3 carti contin mult sex si ceva fetish-uri. Insa nu despre asta vreau sa vorbesc.
Vreau sa vorbesc despre iubirea si dragostea din aceasta poveste.
In primul rand, actiunea se petrece in cel mult o luna (nu le-am citit pe toate 3, m-am oprit pe la jumatea celei de-a doua carti, dar am citit rezumate online).Deci se cunosc, se indragostesc si se decid sa se casatoareasca intr-o luna. Stop! Pana aici!

Inteleg partea unde ei se indragostesc, inteleg ca sunt atrasi unul de altul din punct de vedere sexual incat fata respectiva este pe punct sa-i accepte preferintele sexuale. Pana aici.
Insa partea unde ea ii schimba personalitatea radical in doar cateva saptamani si unde se iubesc asa de mult incat se hotarasc sa se casatoreasca in astea cateva saptamani, e prea ridicol!
Nu am vazut in viata mea si nu am auzit nicaieri, in afara de carti ca astea, de cineva care sa se deschida asa in fata altei persoane in doar cateva saptamani. Unora le ia ani buni sa cunoasca persoana de langa ei, iar domnisoara Anna l-a facut pe Grey sa-si dezvaluie personalitatea asa repede? Si culmea, ca in afara de partea cu fetish-urile, absolut tot era pe placul ei!!! Ok, unde sa cumpar si eu un bilet la Loteria Relatiilor?

Si toate mentionate mai sus, rezulta la decizia de a se casatori. Nu-i de mirare ca in lume exista divorturi la o luna dupa casatorie,daca mai sunt si altii care se hotarasc sa se casatoreasca in doar cateva saptamani.


Ceea ce ma deranjeaza pe mine nu este faptul ca s-au scris carti ca acestea, ci faptul ca o parte din adolescenti cred ca asta este iubirea si relatii ca aceasta sunt ideale!!!!!!! Iar unii nu se invata minte nici cand ajung la maturitate, trecuti prin 3752443 relatii esuate si cu dublu numar de rani in suflet!

Si uite asa vezi pe boguri adolescenti care isi taie propriul corp pt ca i-a parasit iubita/iubitul si se plang ca nu au relatia perfecta asa cum au citit ei prin carti (ca astea) si prin filme (ca alea de la Disney). Si uite asa vezi tot felul de poze pe Facebook care mai de care mai artistice cu texte de genul "Ti-am dat viata, dar m-ai tradat" postate de copii de 16 ani.

Si mai mult ma deranjeaza ca nimeni nu vorbeste despre cum sunt relatiile in lumea reala!! De ce? Pentru ca oamenilor le este rusine sa vorbeasca despre relatiile lor care difera de idealul din mass-media!

Eu la randul meu am fost influientata de astfel de idealuri si am fost ranita. Dar am stat si am cugetat si am meditat asupra trecutului si m-am invatat minte. Insa ceea ce ma doare cel mai mult este faptul ca nu s-a gasit nimeni sa-mi deschida ochii. Nici chiar mama sau surorile mele. Am invatat lectiile din propriile mele greseli.

Asa ca dragilor , nu confundati atractia fizica cu dragostea, deschideti bine ochii sa vedeti cum e persoana cu care va intalniti. Nu va legati de o persoana care va place fizic. Nu imbracati persoana nou intalnita intr-un nor de calitati, care mass-media va impune ca sunt ideale, pana viata va forteaza sa-i vedeti fata reala. Nu, nu e vina acelei persoane si nu! nu s-a schimbat, ci pur si simplu ati refuzat voi sa-i vedeti fata reala. Si nu! nu-i o persoana oribila, ci pur si simplu nu e persoana potrivita pentru voi. Si nu in ultimul rand, nu confundati  sexul cu iubirea.


Am decis sa scriu aceasta postare pentru ca inca mai vad trilogia asta in reviste descrisa ca mare opera literara si chiar tin legatura cu un adolescent care isi provoaca rani si vrea sa se sinucida pentru ca l-a parasit iubita si tot vad pe Facebook poze cu sfaturi si citate despre relatii care sunt pur si simplu ridicole, venite pana si de la adulti.

Weekend cu camile si cu mare

In primul rand vreau sa vorbesc depre ce ma deranjeaza ca nu pot sa tin in mine, ma enerveaza prea tare.

Desi stiam in mare parte cam cum sta treaba, chiar am fost socata sa mi se confirmeze banuielile. Insa acum sa facem ce ma freaca lumea la cap tot timpul: sa vedem partea pozitiva a lucrurilor. :D Daca te uiti din partea aia a situatiei, este cool ca sunt invidiata si criticata. Cum e vorba aia, "If you're getting criticized, at least you're doing something." ceea ce inseamna ca viata mea nu-i chiar asa de stagnanta. Inseamna ca cineva da doi bani sa isi piarda cel putin o parte din timpul sau ca sa ma analizeze. 

Insa asta nu ma face sa nu ma enervez cand ma gandesc la situatie.

Asa. Acum sa trecem la partea mai buna a lucrurilor.

Sambata am fost la parcul cu camile. Am petrecut o dupa-amiaza draguta, cu foarte multe lucruri frumoase care sa-mi hraneasca ochiul. Camilele, decoratiunile, calaritul camilei lucruri si cadre care merita fotografiate. etc.

 

Duminica am schimbat peisajul, am fost la plaja. Nu sa fac baie, ci in plimbare. Am facut poze, m-am plimbat prin magazine si m-am inteles cu doua lucruri la sfarsitul zilei: o oja si o husa pentru telefon.

"Iesi afara, traieste un pic"

Aseara colindand internetul, am dat peste fotografii cu cupluri si dintr-o data m-a apucat asa o depresie incat am simtit ca ma sufoc in casa! Asa ca am decis sa ies... oriunde, numai sa ies. 
In 3 minute eram deja gata si am plecat spre capitala. 
Desi nu imi era dor de el, am sunat tipul din Nepal si ne-am intalnit.
Ne-am plimbat prin centru, am intrat la Starbucks iar stand acolo, el a adus vorba de un festival ceva care se petrecea un pic mai jos de unde ne aflam noi. Asa ca am mers la acolo. Era vorba despre un festival al berii, cu muzica live si lume muuuuulta.

Sincer m-am simtit bine. Extraordinar de bine, desi am fost cu o persoana care alta data mi se parea plictisitoare si in locuri de care ma plictisisem. Si parca atunci am simtit pentru prima oara intelesul citatului ala din titlu. 

Si ma bucur foarte mult ca am decis sa ies afara din casa. Uneori imi vine sa ma iau in brate pentru deciziile pe care le iau. Cele mai bune decizii le iau in fractiune de secunda incat lasa lumea cu gura deschisa si caracterizandu-ma nebuna. Lumea mediocra care traieste viata linear.

Dar ia sa ne gandim care ar fi fost situatia daca m-as fi gandit ca ar fi straniu sa ies la ora aia. As fi adaugat inca o bucata mare la depresia in care ma aflu,   nu as fi putut sa dorm si azi m-as fi trezit cu ganduri negre.

Asa plimbarea m-a facut sa uit de gandurile depresive, m-am simtit bine si am prins parca un gram de putere sa sper si sa vad partea mai buna a lucrurilor.

Deciziile sunt bune cand le iei la momentul potrivit fara sa te gandesti la ce zic altii.

Cerere in Casatorie Ideala

Sincera sa fiu, nici nu m-am gandit la asta pana acum. Adica nu in detaliu. Dar pentru ca cryptowang a postat despre asta, am zis ca n-ar fi rau sa ma gandesc si eu xD.

Deci cum as vrea sa fie? Habar nu am, sincer.
Poate in varful muntelui Everest dupa ce l-am urcat impreuna? In teleferic? In cabina unui Ferris Wheel? (unul din ala cum e in Coreea sau Japonia, ca in unul ca ala in care am urcat in vara asta nu-i o idee buna, eram aproape lesinata de frica sa nu se verse cescuta aia cu noi!). Sub cerul instelat cand stam amandoi si ne holbam la stele? Intr-o zi ploioasa sub umbrela? Intr-o barca pe vre-un lac la munte? Calare pe cal? Oooh! Asta-i idee buna! Amamdoi pe cal, el in spatele meu, imi ia mana intr-a lui, imi pune inelul pe deget si imi sopteste in ureche: "hai sa ne casatorim"! Cute <3

Cele mai multe fete viseaza la o cerere in casatorie dupa o cina romantica. Nu zic ca nu e dragut, dar eu nu m-as simti bine. In primul rand daca restaurantul este unul de lux as fi stresata de felul in care ar trebui sa folosesc tacamurile alea numeroase. In al doilea rand, sa speram ca mancarea nu-mi va face rau (in ultima vreme am probleme cu stomacul).In al treilea rand sper sa nu-mi ceara sa dansez ca nu ma descurc sa dansez in pereche. In al patrulea rand, sa nu fie muzica de saxofon ca aia imi provoaca o stare nervoasa si durere de cap! (peste celelalte trec cu vederea, dar asta pune varf!) Si bineinteles sa nu se puna intr-un genuchi! Nuuu! Nu-mi place! Habar nu am de ce, dar nu imi place!

Cam asa mi-as dori sa fiu ceruta, sau mai bine zis anuntata ca ne casatorim. :D

O Persoana

"Esti lipsita de viata...Esti pesimista. Nu esti o persoana realista dar nici visatoare, ai doar idealuri...cum sa spun eu...esti platonica. Nu reusesti sa-mi transmiti pofta de viata."



La care eu am tacut si am ascultat.

Si ma gandeam.... In primul rand ma gandeam ca are nevoie de un dictionar mai mult decat am eu nevoie. In al doilea rand, am inteles de ce zice ca sunt lipsita de viata. Pentru ca se intampla sa existe mari momente de tacere. Nu am ce discuta. Ea nu-si imparte gandurile si idealurile iar eu nu are rost sa mai vorbesc despre ale mele pentru ca mi-a zis de mai multe ori ca nu-i de acord cu ele.

Ea nu vrea sa recunoasca faptul ca am dreptate. E o persoana care nu vrea sa-si asume riscuri. Eu sunt o persoana care crede ca fara ati asuma riscuri nu ajungi nicaieri. Stie prea bine ca viata ei nu-i ceea ce si-a imaginat si stie ca nu se va schimba de la sine, dar nu-i dispusa sa faca nimic. Eu vorbesc clar despre lucrul asta, de aceea par ca sunt pesimista. Pur si simplu vad realitatea care chiar nu-i roz si nici nu ma prefac ca este. Eu sunt dispusa sa fac ceva pentru a schimba realitatea in asa fel incat sa ma multumeasca, iar ea imi zice ca sunt visatoare si indrazneata.

In al treilea rand, recunoscand ca ai toate defectele nu impresioneaza pe nimeni mai mult de doua secunde si nic nu te face deosebita. Ceea ce trebuie sa faci e sa incepi sa ti le repari. Iar reparatul vrea munca pe care ea nu-i dispusa sa o depuna.

Deci concluzia este ca suntem diferite. Atunci de ce ii mai acord atentie? Se pare ca a nu avea pe nimeni sa legi doua vorbe e mai greu decat a suporta pe cineva complet diferit de tine.